Legătura dintre Regele Mihai I și ÎPS Pimen a ieșit la iveală după moartea părintelui. Iată momentul rămas în istoria țării.
  
Detalii neștiute despre Înaltpreasfințitul Pimen au ieșit la iveală după moartea lui, iar puțini oameni știu care a fost legătura lui cu Familia Regală a României și în special cu Regele Mihai I. 

Ei bine, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților a fost gazda Regelui Mihai la prima sa vizită în țară după momentul 25 decembrie 1990, atunci când acesta a fost fugărit pe autostradă, iar fără invitația oficială a părintelui, Regele Mihai nu ar fi putut intra în România după cei 45 de ani de la abdicare. De aceea, în anul 1992, de Învierea Dom­nului, prima vizită a Regelui Mihai în România a devenit una istorică și peste un milion de oameni l-au aclamat atunci pe străzile din București.

În Sâmbăta Mare, Regele Mihai și Regina Ana, însoțiți de Nicolae, au fost așteptați de ÎPS Pimen pe aeroportul din Salcea de unde s-au îndreptat spre Putna, acolo unde starețul Mănăstirii, Părintele Melchisedec Velnic, l-a primit pe Rege în pridvorul bisericii cu Evanghelia şi Crucea, aşa cum erau întâmpinaţi odată domnitorii.

Atunci s-a ținut o slujbă la mormântul lui Ștefan cel Mare, iar, a doua zi, peste zece mii de oameni, veniți din toată țara, au participat la slujba Învierii, unde s-a cântat „Hristos a Înviat" și Imnul Regal. Unul dintre cele mai emoționante a fost acela în care toată lumea a scandat "Trăiască Regele!" și „Monarhia salvează România".

Iată cum povestea ÎPS Pimen momentul cu Regele Mihai
 

„Regele Mihai a venit la Mănăs­tirea Putna să se închine la mor­­mântul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și să participe la slujba de Sfintele Paști. Încer­case de două ori să vină în țară și nu i s-a aprobat, așa cum știm cu toții. Orice bun creștin are o mare dorință de a se închina la Sfântul Mormânt al Mântuitoru­lui nostru Iisus Hristos, la Ie­­ru­­­­salim. Orice bun român are dorința de a se închina la mor­mân­tul lui Ștefan cel Mare, nu­­mit de Mihai Eminescu alta­rul conștiinței noastre nați­o­­­nale, iar Mănăs­tirea Putna, Ierusalimul neamului nostru românesc. Dorința Majestății Sale a fost firească și legitimă, ca fiu și suveran al ţării prin ungere.

Primii pași după un lung surghiun i-a făcut așadar la Put­na. Nu avem viitor dacă nu ne respec­tăm trecutul, a spus Ma­jestatea Sa în cuvântul ținut în Parlamen­tul României cu ani în urmă. Putna ne amintește cel mai mult de trecutul nostru ro­mâ­­nesc, de istoria neamului nos­tru. L-am întrebat atunci cum a putut rezista atâția ani în sur­ghiun. Mi-a răspuns: cu ru­­gă­­ciu­­ne, credință și nădejde în Dumnezeu. Am constatat la Ma­jestatea Sa o judecată pă­trun­­­zătoare în Duhul adevă­ru­lui privind istoria nea­mu­lui nos­tru românesc. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în Împă­răția cerurilor întru bucuria mântuirii!", povestea ÎPS Pimen despre acel moment în ziarul Lumina al Patriarhiei Române.