La cei 81 de ani, cîți are Teodor Meleșcanu și la experiența politică din cele două regimuri cărora le-a supraviețuit, te-ai fi așteptat ca omul să dea dovadă măcar de bun simț. dacă nu și de alte calități ncesare unui diplomat de carieră cum se pretinde. Pînă la un moment dat chiar am crezut că este unul dintre puținii diplomați de modă veche, dar viața mi-a demonstrat că nu este decît un oportunist care-și va încheia cariera politică în mod rușinos.

Scandalul iscat de numirea fiului celei de-a doua soții a sa  în funcția de consul la Strasbourg, numire făcută pe  ultima sută de metri a Guvernului Dăncilă, a scos la iveala un caracter urît care face relele cu premeditare. Întîi l-a numit consul la Cahul în Republica Moldova, unde pretențiile pentru un diplomat sunt minime, ca mai apoi să-l cocoațe la Strasbourg sub propria sa semnătura de ministru de externe ca pe un specialist de excepție, care ar putea aduce țării tot felul de avantaje... 

Șirul nenorocirilor făcute cu premeditare nu au încept așa, ci cu mult mai devreme, la doar cîțiva ani de la căsătoria cu actuala doamna Viki Viorica Meleșcanu. Aceasta, deși pensionară, în 2013 prin Ordinul Ministrului Economiei nr.669, a fost numită în calitatea de administrator special la Fabrica de Avioane de la Craiova, unitate cu care distinsa doamnă nu avea nici în clin nici în mînecă. Acolo a stat pînă în 2017, încasînd lună de lună indemnizații de conducere care i-au completat pensia de 1400 lei, e adevărat cam mică pentru o soție de ditamai demnitarul.

Ministrul Economiei  de atunci nu era altul decît celebrul Vosganian, mai priceput la pian decît la economie... Așa că recentul refuz de a demisiona din funcția de președinte al Senatului după ce Curtea Constituțională a decis că a fost numit ilegal nu mă miră.

Omul are tupeu cît cuprinde, deși nu ai zice dacă te uiți la părul său alb și la anii din buletin