În vremurile în care depresia a fost declarată boala secolului, iar medicii spun că accesul la resursele electronice, la reţelele de socializare fac tinerii să se retragă în realitate mai degrabă înspre sine decât să socializeze mai mult,

La universităţile din Iaşi se întâmplă un fenomen ce poate fi catalogat drept straniu: studenţii apelează din ce în ce mai des la ajutorul psihologilor angajaţi în instituţii. Numărul acestora a crescut vertiginos în ultimii ani, fiind aproape 1.000 de tineri care apelează la ajutorul specialiştilor celor cinci universităţi de stat din Iaşi. Problemele acestora variază de la dificultăţile de adaptare departe de familie, la sechele rămase după destrămarea familiilor prin plecarea părinţilor în străinătate, dar şi la agitaţia relaţiilor eşuate sau probleme concrete de studiu. Părinţii sunt adesea cauza care-i împinge pe tineri dincolo de limită şi vin să ceară ajutorul profesioniştilor, dar unii dintre studenţi vin pur şi simplu pentru că nu sunt în stare să-şi gestioneze timpul cu volumul mare de studiu de la facultate, comparativ cu activitatea pe care aceştia o aveau la liceu.

Legea Educaţiei a introdus în ultimii ani obligativitatea ca universităţile să aibă mai multe structuri, de la o societate antreprenorială funcţională, care să-i încurajeze pe studenţi să dezvolte planuri de afaceri, până la psihologi angajaţi care să-i poată îndruma atât cu sfaturi legate de carieră, cât şi în rezolvarea problemelor personale. 

Studentii din anii mici se confruntă în primul an cu adaptarea la viaţa academică .Sunt mulţi care spun că nu se aşteptau să fie atât de mult şi atât de greu. Mai e faptul că unii pleacă de acasă şi e dificil să fie independenţi, în timp ce, pentru alţii, libertatea , care e iniţial intensă şi frumoasă, duce în altfel de tipuri de situaţii problematice. Studentii din anii mari sunt preocupaţi de gânduri legate de viitor - dacă îşi vor alege o specialitate cu care nu vor fi fericiţi? Ei încep cu entuziasm, dar apoi dau de dificultăţi şi prin anii III-IV întâmpină dificultăţi, nu mai simt plăcere, nu mai sunt motivaţi, iar colegi de-ai lor de la alte universităţi deja muncesc, au case, chiar şi familii până ei termină facultatea“, a spus psihologul Monica Ciolan.

O problemă întâlnită de studenţii tuturor facultăţilor o reprezintă şocul trecerii de la buget la taxă, mai ales la facultăţi precum UMF, care au taxele de peste 7.000 de lei la majoritatea specializărilor. Cum mulţi sunt copii care în liceu aveau note de 8, 9 sau chiar 10, iar la facultate iau 6 la un examen, psihologii explică faptul că părinţii uneori nu înţeleg că aceasta ar putea fi o realizare, mai ales când rata de promovare e mică. De aici se nasc şi problemele în familie, în care părinţii îi acuză că au mers la facultate şi nu se ţin de studii. Dar cele mai grave situaţii sunt cele în care studenţii vin cu gânduri profund depresive la cabinetele psihologice din universităţi. Toate au contacte cu cabinete psihiatrice cu care iau legătura la cazurile mai grave şi îi trimit acolo cu recomandarea unui tratament medicamentos sau o terapie de lungă durată, diferită faţă de psihoterapia de la cabinet, unde, uneori, programările se întind şi pe durata a două-trei săptămâni. Însă se remarcă şi la nivel local faptul că tinerii se simt din ce în ce mai mult singuri, izolaţi şi trişti. Cei care au formele cele mai grave ale depresiei nu mai fac deloc altceva, nu vorbesc, au senzaţia că viaţa s-a terminat, e foarte greu pentru că, că altceva nu mai există“, a mai spus Monica Ciolan, precizând că, din păcate, aceştia nu sunt dintre cei care apelează cel mai des la ajutor. O altă categorie de părinţi o reprezintă cei care-şi forţează studenţii să facă o facultate de profil, nişată, împotriva voinţei lor, şi unii dintre ei s-au plâns psihologilor de aceste chestiuni.


La Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi“, centrul psihologic de profil este înfiinţat de aproximativ doi ani, şi numărul celor care apelează la servicii de consiliere este din ce în ce mai mare, de la o lună la alta. Studenţii vin de la o stare de anxietate uşoară până la probleme personale grave. „Cel mai mult mă impresionează cazurile studenţilor care provin din medii defavorizate, care nu au bani şi care trebuie să se descurce singuri, care nu îşi pot permite să se ducă la un cabinet privat sau să aibă un tratament. Încerc să găsesc soluţii pentru ei. Pentru că, inevitabil, într-un centru de consiliere universitar facem doar o primă consiliere, o intervenţie de bază, în timp ce un proces susţinut de consiliere care implică şi o componentă psihote­rapeută, pe probleme complexe, nu se rezolvă în câteva şedinţe“, a declarat Mihaela Cojan, psiholog în cadrul TUIASI.

La Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ există trei consilieri specifici pentru studenţi.  Circa 400 de studenţi au apelat anul trecut la servicii psihologice şi de consiliere la UAIC, iar acum pe lista de aşteptare sunt cam 20 de studenţi, săptămânal putând fi organizate maximum 45 de şedinţe. Problemele sunt aceleaşi de la o universitate la alta, iar soluţiile seamănă: cazurile grave sunt trimis la un psihoterapeut autorizat, însă încercând să nu îi facă pe studenţi să-şi agraveze situaţia prin oferirea de diagnostice alarmiste. „Vin studenţi care spun că nu pot să îşi gestioneze timpul, se simt copleşiţi pentru că volumul de informaţii este mult mai mare decât în liceu, nu ştiu ce să facă, de unde să înceapă. Am avut şi cazuri în ultimul an care au plecat cu trimitere la evaluare psihiatrică, dar evităm să punem astfel de etichete. Inclusiv persoanei nu îi spunem «suferi de depresie», ci îi explicăm că trece printr-o perioadă mai grea“, a declarat Anca Păduraru, psiholog la UAIC. Specialiştii de la UAIC spun că exista în trecut o reticenţă de a merge la psiholog, pe principiul că „zice lumea că-s nebun“, dar că, între timp, situaţia s-a normalizat, iar studenţii simt nevoia tot mai mult să discute despre dificultăţile lor cu cineva.